Oglindă oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din ţară? Că cel mai frumos sunt eu!
“Fiecare din noi este pictorul propriei sale vieţi. Sufletul este ca o pânză, virtuţile sunt culorile, Hristos este modelul pe care trebuie să-l pictăm” – Sf.Grigorie de Nissa
Aproape orice om modern, când iese din casă, pe lângă alte obiceiuri, se uită în oglindă. Poate nu toţi bărbaţii dar, cu siguranţă toate femeile fac acest lucru. Timpul variază de la 2-3 minute pâna la 30 de minute (poate mai mult?). V-aţi gândit vreodată serios de ce oare facem aceasta înainte de a ieşi din casă? De ce nu procedăm invers ? De ce nu, când venim de la şcoală, de la biserică sau din oraş, să ne uităm în oglindă, ne aranjăm, după care să ne punem în pat să dormim? Pentru că e logic, o facem cu un motiv:
ne pasă de ce cred ceilalţi despre felul în care arătăm. Corect? Nu o să cred niciodată explicaţia dată de unele fete, cum că ele vor să fie frumoase “pentru ele însele”. Daca ar fi aşa, oamenii s-ar îmbrăca şi aranja la fel de frumos când repară maşina, spală pe jos sau gătesc. Vă imaginaţi o gospodină care, ştiind că nu vine nimeni pe la ea în vizită, să-şi întindă părul şi să se rujeze înainte să gătească fasole? Daca da, vă felicit, înseamnă că n-am eu o imaginaţie prea bogată. Aşadar, concluzia e simplă şi logică: oamenii se uită în oglindă, se consultă, pentru că vor să arate cât de cât bine (dacă nu impecabil) când ies pe stradă şi zeci de priviri sunt aţintite asupra lor. Pentru felul în care arătam, oglinda ne este cel mai bun sfătuitor.
Pare banal, dar hai acum să ne imaginăm cum ar fi dimineţile fără o oglindă în casă? Cât de plăcut ar fi, domnişoară, să nu poţi observa dacă rochia se asortează cu bluza şi pantofii? Dar ce-ai simţi, tu zmeule, atunci când ieşi cu simpatia vieţii tale la un suc şi nu ştii cum îţi stă freza proaspăt “îmbunătăţită” cu gel? Dar când mergi la biserică şi ( că după cum bine ştii, e prilej de parada modei acolo) nu vezi cum stau hainele pe tine?
Aceasta este o revistă creştină şi, ca să nu vă dezamăgesc, trecem la planul spiritual al problemei, deci fă un efort şi urmăreşte-mă în continuare. Pentru lumea spiritului, care este oglinda prin care ne luăm pulsul frumuseţii interioare? Te lovesc cu un verset, ştii tu din ce carte a Bibliei: “
Căci dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; şi după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era.” Aşadar Cuvântul Domnului este ca o oglindă. Prin urmare, dacă vrei să ştii cât de frumos eşti la suflet….. nu trebuie să apelezi la prieteni (care oricum nu-s sinceri), nici la duşmani (care-s prea sinceri), şi nici la aplauzele de orice fel, ci comparându-te cu Isus.
Bineînţeles, există frumuseţe naturală şi frumuseţe artificială. Poţi, deşi cei atenţi o să observe repede, să te fardezi. Cel mai bun fard spiritual cunoscut e făţărnicia. Îţi montezi un zâmbet pe faţă când intri în biserică sau în alt loc public, să ştie lumea că “totul e ok” şi gata, a mai trecut o zi, ai mai mimat odată frumuseţea. Şi, ca bonus, să-i zicem gel-de-păr-biblic, limbajul de lemn: bagi două-trei versete pe care le ştii de mic, o rugăciune pe care n-o mai simţi de mult, dar care poate impresiona, şi atunci chiar că pari un creştin serios.
Ce am scris mai sus ştiu că nu ţi se aplică, tu eşti altfel. Sunt aproape sigur că tu te uiţi zilnic în oglinda Cuvântului şi petreci timp în rugăciune cel puţin atât cât petreci în faţa oglinzii, dar îndrăznesc să cred că mai există unul, maxim doi dintre voi care încă folosesc alte cosmeticale decât Cuvântul pentru a se înfrumuseţa. Sfatul ce urmează, acestora li se adresează, dar citeşte-l şi tu, să ştii ce sa le zici celor cu bârna în ochi.
Dacă arăţi ca un cocoşat, împovărat de atâtea păcate nemărturisite, dacă te simţi desfigurat de ceea ce îţi aud urechile şi îţi văd ochii şi eşti jegos pentru că există lucruri în viaţă ta care te fac să te târăşti pe pământ în loc să zbori, şi crezi că te poţi păcali pe tine şi pe alţii la nesfârşit, ai grijă, s-ar putea ca cei din jur să se uite chiorâş la tine şi tu să crezi că te admiră. Singura oglindă ce reflectă imaginea ta reală este Scriptura. De altfel, e şi singura care te sfătuieşte cum să devii frumos. Când ţi-ai văzut chipul sufletului în oglinda Cuvântului, cu siguranţă vezi că mai ai de lucrat.
Renunţă la chestii artificiale şi treci pe naturale. Citeşte, roagă-te, meditează şi înfăptuieşte. Ca să fii frumos trebuie să trăieşti frumos, nu să joci teatru.
