Odată, o maimuţă din neamul anecdotic,

Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,

A zis: Atenţiune!

Sunt foarte afectată!

Că circulă prin lume o vorbă, deloc adevărată,

Că omul ar descinde din buna noastră rasă.

însăşi ideea aceasta îmi pare odioasă!

Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi?

Copii lăsaţi pe drumuri sau strigăt de război?

Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali?

Drogaţi, lacomi de cărnuri sau homosexuali,

Escroci, bandiţi, gherile sau vre-o tutungerie?

în neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie!

Noi n-avem mafii crude în stirpea noastr-aleasă,

Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă.

Cât am bătut eu jungla…Scuzaţi, n-am observat,

în obştea maimuţească, cocotier privat,

Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame

Sau omorâţi în taină de aşa-zise mame.

Nu veţi vedea vreodată cât soarele şi luna

O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.

Şi chiar de-aş fi silită în vreun laborator,

Nu mi-aş trăda confraţii, n-aş fi informator.

Şi iată înc-un lucru din lumea mea de jos:

La noi nu se întâmplă război religios,

Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri

Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri,

Nici ordini mondiale şi nici naţionalism,

Şi nici vre-o îndoială ce duce-n ateism.

E-adevărat că omul a coborât LA noi,

Dar vă rog, fiţi rezonabili,

N-a coborât DIN noi!

Autor Necunoscut